Fotohaiku - invitatie la expozitie

"Foto-Haiku: Oraşul" 15 noiembrie-20 decembrie 2011

La sfârşit de 2011, Ioana Dinescu (iniţiator al Clubului Român de Haiku), Asociaţia Bucureştiul meu drag (www.orasul.ro) şi Comunitatea Foto (www.comunitatefoto.ro), vă aduce o provocare pe cât de dificilă pe atât de spectaculoasă: Oraşul în haiku-uri ilustrate!

Avem 137 de haiku-uri pe care sa le ilustrăm în fotografie. Fiţi creativi, luaţi aparatul, alegeţi haiku-ul, ilustraţi-l cât mai reuşit şi înscrieţi-vă creaţia în competiţie pe site-ul comunitatefoto.ro! Vă aşteaptă în final o expoziţie foto şi posibilitatea ilustrării propriilor portofolii în albume foto create prin soluţii premium! (ancora jos la premii)

„Am iniţiat acest proiect din dorinţa de a asocia haiku-urilor cu tematică urbană o fotografie care să creeze, împreună cu versurile, un nou „tot unitar”, o nouă alcătuire artistică, diferită oarecum şi de haiku-ul iniţial, dar şi de fotografia luată separat.” (Ioana Dinescu, psiholog şi autor de haiku, iniţiator Clubul Român de Haiku)

Aceasta este a 6-a ediţie din seria concursurilor online de fotografie create pentru membrii CF – sponsorizată de DAVO, (www.davo.ro /albume-foto/) print and finishing solutions - şi are un obiectiv precis: Scoatem creativul din tine, pentru a ilustra, în versuri şi fotografii, frumuseţea oraşelor din România. Versurile sunt gata, aduceţi voi fotografiile!

Cele 137 de haiku-uri, din care puteţi alege unul, pot fi găsite aici: foto-haiku: oraşul! http://www.orasul.ro/_expozitiifoto/atas/orasul-in-haiku-uri.pdf

Ce este un haiku? Haiku-ul este o formă de lirică japoneză, formată din trei versuri, de câte 5/7/5 silabe fiecare. Deşi cea mai concentrată poezie din lume, este mult mai mult decât un simplu poem, reprezentând un concentrat de filozofie, un anumit mod de abordare a vieţii, o stare de conştiinţă specială. Un haiku bun trebuie să pună pe gânduri, să se insinueze undeva, între cele două emisfere cerebrale şi să continue a le ţine (pre)ocupate.

Ce este un foto-haiku? Imaginea asociată haiku-ului nu trebuie să ilustreze plat şi cuminte versurile, ci să le completeze, deschizând o nouă perspectivă, un alt unghi de vedere. Fotografia, în această combinaţie, trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să spună o poveste, să incite la meditaţie, să intrige, să îndemne la reflexie. Ea nu expune, ci doar sugerează forme care trebuie completate de imaginaţia privitorului. Ea se doreşte a fi o nouă abordare creativă a versurilor, o nouă întrebare, la care răspunsul poate fi acelaşi ca la haiku-ul de dedesubt  - sau nu! Pentru a înţelege mai bine aceste concepte, înainte de a vă înscrie în concurs, puteţi citi mai multe despre foto-haiku aici: http://haikuind.wordpress.com/2011/11/10/406/

Un foto-haiku reuşit reprezintă o şaradă în trei - a autorului haiku-ului, a fotografului şi a privitorului. Nici unul nu are dreptul la pasivitatea trăirii, altfel nu mai putem vorbi de foto-haiku. Din acest motiv, toate creaţiile fotografice înscrise în concurs vor trece printr-un proces de preselecţie. Cele mai bune 100 de fotografii vor ajunge în etapa de jurizare!

Concursul se va desfăşura astfel:

• 15 noiembrie - 11 decembrie 2011 - înscrierile* participanţilor pe comunitatefoto.ro, cu o singură fotografie care să ilustreze un haiku ales. http://www.comunitatefoto.ro/concursuri_foto/ În descrierea fotografiei trebuie copiat haiku-ul ales;

• 12 - 19 decembrie 2011 - jurizarea** creaţiilor înscrise în competiţie: 90% votul juriului de specialitate; 10% votul publicului;

• 21 decembrie 2011 - desemnarea câştigătorilor

* înscrierea este condiţionată de înregistrarea gratuită, în prealabil, ca membru al comunităţii
** se va efectua o preselecţie a tuturor creaţiilor înscrise în concurs.

Cine va aprecia creaţiile voastre? Toţi vizitatorii CF, indiferent de statut, şi mai ales, membrii juriului:

· Ioana Dinescu - www.haikuind.wordpress.com – Autoare de Haiku, Iniţiatoarea acestui concurs;
· Florica Jianu - www.flickriver.com/photos/florijianu/popular-interesting - Fotograf, Pasionată de haiku;
· Bogdan Panait - www.bogdanpanait.ro – Fotograf Profesionist;
· Lucian Muntean - www.lucianmuntean.ro – Fotograf  Profesionist, Pasionat de Haiku;
· Marius Iancu - www.comunitatefoto.ro/membri/mariusiancu – Fotograf CF.

Foto-haiku: Oraşul este cea mai dificilă temă abordată până acum în cadrul concursurilor noastre de fotografie şi este însoţită de Premii Interesante:

· Autorii celor mai reuşite 3 creaţii înscrise în competiţie vor beneficia, cu sprijinul sponsorului DAVO (www.davo.ro/albume-foto/),  de transformarea portofoliilor fotografice personale în albume foto realizate prin soluţii profesioniste.

· Cele mai reuşite 35 de creaţii vor fi accesibile publicului într-o expoziţie foto pe care o vom organiza în ianuarie 2012!!

Vă aşteptăm cu nerăbdare înscrierile!

=============================================================================

Ce este un haiku? Haiku-ul este o formă de lirică japoneză, formată din trei versuri, de câte 5/7/5 silabe fiecare. Este cea mai scurtă şi mai concentrată poezie din lume. Haiku-ul a devenit în ultimele decenii un fenomen internaţional, fiecare ţară din lume având o comunitate de împătimiţi ai acestui tip de poem. 

Haiku-ul este, de fapt, mult mai mult decât un simplu poem. El reprezintă un concentrat de filozofie, un anumit mod de abordare a vieţii, o stare de conştiinţă specială. Rădăcinile lui se trag direct din budismul zen, iar valorile estetice pe care le slujeşte oglindesc acest lucru: este vorba de un minimalism dus la extrem. Cu un minimum de cuvinte seci, un minimum de informaţie deci, se creează un maximum cognitiv, emoţional şi spiritual. Cuvintele doar sugerează, trimit către, ele nu povestesc, nu explică şi nu prescriu cititorului ce trebuie să simtă sau să gândească. Un haiku bun este un haiku auster, care nu poate fi cuprins în toate straturile suprapuse de înţelesuri de la prima citire. El trebuie să pună pe gânduri, să se insinueze undeva, între cele două emisfere cerebrale şi să continue a le ţine (pre)ocupate.

Ce este un fotohaiku? Fără a dori să fac o analiză amănunţită a teoriei haiga-lei (în japoneză: haiku şi imagine), punctez esenţialul: imaginea asociată haiku-ului nu trebuie să ilustreze plat şi cuminte versurile, ci să le completeze, deschizând o nouă perspectivă, un alt unghi de vedere. Fotografia, în această combinaţie, trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să spună o poveste, să incite la meditaţie, să intrige, să îndemne la reflexie. Ea nu expune, ci doar sugerează forme care trebuie completate de imaginaţia privitorului. Ea se doreşte a fi o nouă abordare creativă a versurilor, o nouă întrebare, la care răspunsul poate fi acelaşi ca la haiku-ul de dedesubt  - sau nu!

In acest context fotografia nu trebuie sa fie „frumoasă”, sau doar reuşită din punct de vedere tehnic: creanga de cireş înflorită pe cerul albastru – şi atât! - corespunde unui fals haiku. Fiind doar estetică, ea este explicită şi deci plictisitoare. Spune tot, fără să lase privitorului ceva de descoperit; fără sa pună întrebări, ea dă deja răspunsuri. 

Sintetizând: un fotohaiku reuşit reprezintă o şaradă în trei - a autorului haiku-ului, a fotografului şi a privitorului. Nici unul nu are dreptul la pasivitatea trăirii, altfel nu mai putem vorbi de fotohaiku.

Două fotohaiku-uri analizate vor servi de exemplu practic pentru modelul teoretic explicat mai sus.

foto Razvan Berbecaru

doar frunze sub bănci -

o cerşetoare strânge

nodul batistei

Cristina Monica Moldoveanu

Ce ne spune acest haiku, dincolo de faptele seci pe care le enumeră? Frunzele sub bănci ne trimit cu gândul la toamnă, cu toată încărcătura simbolică a acesteia: apropierea sfârşitului unui ciclu (al anului, al vieţii…), decadenţa şi dezintegrarea implicite (frunzele moarte, aciuite pe sub bănci, nu mai reprezintă, de fapt, decât gunoi), zilele ale căror lumină şi căldură sunt din ce în ce mai puţine, retrăgându-se în faţa ofensivei întunericului şi a frigului. Pe acest fundal, cerşetoarei - prin excelenţă reprezentantul celei mai de jos trepte în ierarhia handicapului social, al omului cu şanse minime – ce-i mai rămâne altceva de făcut decât să strângă nodul batistei? Un gest care cuprinde limitare, resemnarea celui care se ştie fără resurse, fără viitor şi fără ajutor în faţa vitregiilor vieţii, şi în acelaşi timp teamă faţă de anotimpurile vitrege ce urmează: ale anului şi ale vieţii. 

Sentimentul care ne urmăreşte citind aceste versuri este un amestec de tristeţe, resemnare, dar în acelaşi timp şi milă, nostalgie dureroasă, poate şi acea neputinţă de a te opune mersului firii: după vară urmează implacabil toamna, tinereţea şi puterea se sfârşesc, că vrem sau nu, în decrepitudine şi bătrâneţe.

Încercând să găsim o ilustraţie pentru acest poem, în nici un caz nu vom căuta fotografia unei cerşetoare care strânge un nod la batistă. Imaginea trebuie să sugereze atmosfera ce se desprinde din acest haiku, dar nu să repete vizual textul lui. Fotografia de mai sus îndeplineşte aceste cerinţe.

O bancă devastată de vreme, o bancă „cerşetoare”: singură, bătrână, cu lemnul mâncat de timp şi intemperii, aşteptând parcă „dezasamblarea”, aşa cum cerşetorii, în lipsa lor de şanse, îşi aşteaptă sfârşitul. Sub bancă aceleaşi frunze veştede ce anunţă tristeţea aceleiaşi toamne. Simbolic, batista cerşetoarei face trunchi comun cu cele câteva frunze ce stau pe bancă. Strângerea nodului la batistă împiedică la fel de puţin implacabila înaintare a întunericului hibernal, cu tot convoiul lui de consecinţe nefaste pentru omul nevoiaş (frig, boală, disperare), precum împiedică „aşezarea” privilegiată a frunzelor de pe bancă soarta lor: la prima pală de vânt tot la gunoi vor ajunge, alături de cadavrele suratelor lor de sub bancă. Dar momentul acesta suspendat, clipa prezentă, picătură în curgerea rostului firii, sunt minunat redate atât de către poem (speranţa firavă că strângând nodul îmi iau măsuri de precauţie în faţa inevitabilului), cât şi de fotografie (trei frunze privesc, deocamdată, lumea de sus, la adăpost de mătura destinului).

Tot de Cristina Moldoveanu este şi cel de-al doilea haiku analizat:

foto Razvan Berbecaru

Podul Minciunilor -

mireasa răspunde da

a doua oară

Cristina-Monica Moldoveanu

În mod evident avem în acest haiku unul din simbolurile citadine ale Sibiului. Umorul poemului se bazează pe un joc de înţelesuri şi situaţii între numele celebrului pod şi „bizareria” comportamentului miresei, căreia i se cere – spre siguranţă – să-şi reitereze „da”-ul. Cum poanta haiku-ului este suficient de evidentă spre a fi înţeleasă fără explicaţii suplimentare, rămâne de analizat fotografia ataşată. Iată că nici de data aceasta imaginea nu povesteşte, fidel şi plicticos, conţinutul poemului. Sigur, vedem un pod şi în această imagine. Iar sub pod bănuim mai mult alăturarea unei perechi într-o barcă. Aceste câteva elemente sunt suficiente ca să recreeze – altfel! – atmosfera din poem.

Versurile şi fotografia vorbesc amândouă cu mijloace specifice despre cuplu, legătura între doi oameni: puntea, adică podul, şi o nouă etapă în viaţa acestora: căsătoria. Simbolic, acest lucru este sugerat în imagine de faptul că barca (legătura între cei doi) se află exact la începutul traversării pe sub pod, marcând astfel momentul trecerii din starea de indivizi separaţi la cea de familie.

Privind atent, cu „detectorul de simboluri” pornit, mai descoperim în imagine un alt element de legătură: salcia din prim-planul stâng stă pentru voalul de mireasă.

Desigur, elementul umoristic al haiku-ului este de negăsit în imagine. Fotografia merge în acest caz pe alt făgaş, ea fiind un exemplu excelent pentru libertatea pe care o are artistul atunci când ilustrează un haiku. Atâta vreme cât legătura organică între poem şi imagine este asigurată, adică atâta vreme cât imaginea îşi câştigă tâlcul şi rădăcinile din haiku, autorul fotografiei este liber să-şi aleagă care aspect al poemului îl doreşte comentat de imaginea propusă. Singura cerinţă este ca acest comentariu vizual să fie convingător şi uşor de regăsit în sensurile sugerate de haiku.

Haideti sa gasim cele mai bune fotografii, la sfarsitul anului vom avea o expozitie cu cele mai bune FotoHaiku-uri.

Andrei