VI SE LA F 64


Informatii galerie foto:

Nume: VI SE LA F 64
Descriere: Adoptat de "Gasca mea", invitat sa particip cu o lucrare la aceasta expozitie...nici macar nu am stat pe ganduri. Mai greu a fost sa imi rup un colt din visele mele, sa-l dau cuiva sa-l puna pe perete si sa mai imi gaseasca si un citat potrivit. Pana pe 14.04. le puteti vedea pe toate asa cum le-a brodit.... un vis frumos. Desi stiu al cui e...nu spui. Pentru ca e un VIS IMPLINIT!!! Si pentru ca visele se povestesc, va rog sa cititi si O POVESTE: POVESTE CU VISE: Obosit dupa o zi intrega, plina de corvezi, m-am hotarat sa ma aciuez in chilia mea. Mai greu a fost sa ma asez la pamant, asa de chircite imi erau piciorele dupa atata zbor. Cand sa trec pragul ma auzi strigat si indemnat sa merg la sefu’. Si m-am dus… - Ei, cu ce te-ai mai invrednicit astazi? ma intreba Sfantu Petru. - Cu treaba - trecui pe la vreo 2-3 biserici, vazui cum se iteste a primavara pe cel plai, ma bucurai sa vaz ca si oamenii ies la lucru, la camp, prin padure. mai despovarati, mai zambitori… - Si cum i-ai mai ajutat mai Gavriil? - Pai mult loc de ajutor nu prea a fost. Ai cu campul si padurea stiu ei ce fac. Dar mai erau cate unii…mergeau langa, cam nehotarati. Ca mai intai i-am urmarit, dar e ceva ce nu am inteles, asa ca trebe sa mai trec…dar poate stii matale Sfinte? - Ian sa auzim? Zise cu un zambet bland Petru. - Prin verdeata i-am vazut pe unii. Mergeau ei… cand mai adunati, cand mai rasfirati. Cand mai veseli si mai guralivi, cand mai tacuti si-ngandurati. Ciudat e ca aveau niste talangute atarnate de gat, bine legate, dar mai din lung. Si in loc sa le lase sa atarne, sa se auza-ntre ei, le tineau bine de tot cu ambele maini. Mai mergeau, mai oftau si…pac, ridicau talanguta la ochi. Cred ca erau cam stricate… ca tot cercetau in ele cu privirea…si iar le lasau in jos. Iar mai mergeau, iar le ridicau. Si Sfinte.... nici de-un clopotel nu se auzea. De-a mirarile este ca, desi nu scoteau sunete, baietii si fetele alea nu se rataceau unii de ceilalti. Petru isi lati un zambet in barba si zise: - Si….talangutele alea erau lucitoare? - Nu, erau cam negre, osandite de rugina, doar la gura mai sclipeau din cand in cand. - Si ziceai mai Graviil.... ca din cand in cand priveau prin ele? - Pai cam priveau, chiar des as zice. Cand catra cer, cand catra plai, cand catra padure. Dar in nedumerirea lor, in afara ca se mai priveau si unii catra altii, sa mai buluceau, sa zic, si cate 2-3… sa priveasca deodata intr-un singura talanga din aceea.Ciudatenii…deh! - Si asa zi, n-ai deslusit rostul lor. - Pai Sfinte…era pe la asfintit, eram cam obosit si am amanat pe maine…. Ca i-am vazut, asa… linistiti. Dar poate ca stii matale adevarul , si de mi l-oi zice, poate ca maine imi va fi mai usor sa ii ajut. - Mda, zise San Petru, il stiu. Pai sa ii lasi asa pe oamenii ceia….. - Pai cum sa ii las, asa…in nedumerirea lor? - Sa-i lasi mai Gavriile… Alea negre nu-s talangi si nici nu tre sa sune. Sunt un fel de ocheane, de aia se tot holbeaza prin ele. Nu i-ai vazut ce multumiti erau in holbeala lor? - Vazuuut, cum nu? - Ei…ocheanele alea au asa o puterusa…ca daca oamenilor le place ce vad prin ele, aduna privelistile in ele ca intr-o desaga si o iau cu ei. - Hai bre Sfinte? Cum sa aduni privelisti si bagi in desaga? Suguiesti cu mine? - Nuuu. Pai cum a iti explic eu tie? Privelistile alea le iau cu ei si pe urma le spanzura pe pereti sa vina sa le admire si altii…cam asa cum stau si icoanele prin biserici. - Prin biserici zici? - Ca prin biserici. - Aha…si nu e impotriva vrerii Domnului? Il intrebai eu, dintr-o data manios. - Nu, chiar nu…. Ca nu-s chipuri cioplite, sunt doar zugravite pe-o hartie. Si o data spanzurate, vin altii oameni de le privesc, de cele mai multe ori incantati, zambesc, si apoi pleaca cu ele in suflet, multumiti. Ca si cum si-ar povesti visele intre ei. - Vise? - Da, mai Gavriila. Vise. Oamenii astia, culeg visele, apoi ii invata si pe altii sa viseze frumos. Ei plac Domnului. Si isi zic…fotografi. - Fo-to-grafi? Pai atunci nu mai trebuie sa ii ajut. - Nu, ei ii ajuta pe altii…. Sa viseze mai frumos. - Pai atunci, sa-i ajute Dumnezeu!!!
Autor: Plesca Viorel
Data adaugarii: 06 Apr 2013
Numar fotografii: 27

Comentarii (2)

07 Apr 2013, ora 10:41
comentariu scris de Nicoleta Baciu

Sa-i ajute Dumnezeu!!! Plecaciuni , domnule Plesca!

11 Apr 2013, ora 15:14
comentariu scris de Florica Jianu

: )) eu te simt bucuros ca ai participat...iar povestea este cu talc ...multumim Viorel !

Adauga un comentariu

Cautare