Home » Saptamana aceasta » Saptamana 50-2016 » PE BULEVARDUL "LASCAR CATARGIU"

Informatii galerie foto:

Nume: PE BULEVARDUL "LASCAR CATARGIU"
Descriere: Bulevardul Lascăr Catargiu este o stradă din Bucureşti situată între Piaţa Victoriei şi Piaţa Romană, pe direcţia sud-vest. Este fostul Bulevard Ana Ipătescu şi nu toţi bucureştenii au fost de acord să i se schimbe numele. Iniţial denumită bulevardul Colţei, artera care face legătura între Piaţa Română şi Piaţa Victoriei îşi datorează numele marelui om politic conservator Lascăr Catargiu, prim-ministru în vremea Regelui Carol I. Bineînţeles că un astfel de nume nu putea rămâne în clipa în care “poporul a devenit stăpân pe soarta sa”. Aşadar, s-a ales numele de Ana Ipătescu pentru acest bulevard, în amintirea luptătoarei de la 1848. Regimul comunist avea o obsesie pentru revoluţia de la 1848, întrucât susţinea că de acolo a pornit mişcarea muncitorească la noi în ţară. După 1989, bulevardul a revenit la vechea să denumire de Lascăr Catargiu. Născut în Moldova, în noiembrie 1823, aparținea unei vechi familii muntene, un membru al căreia fiind exilat de Matei Basarab în secolul XVII s-a stabilit în Moldova. În 1866 a devenit unul dintre cei trei membri ai Locotenenței Domnești care a condus statul român de la abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza și până la înscăunarea lui Carol I. După ascensiunea Prințului Carol I al României, în mai 1866, Lascăr Catargiu devine președintele consiliului de miniștri (prim-ministru), dar neputând coopera cu colegii săi liberali, Ion Brătianu și C.A. Rosetti, demisionează în iulie. Lascăr Catargiu sau Lascăr Catargi (n. 1 noiembrie 1823, Iași - d. 30 martie 1899, București) a fost un om politic român, prim ministru al României pentru patru mandate. După încă opt funcții ministeriale, culminând cu agitația anti-dinastică din 1870 - 1871, Catargiu a format, pentru prima dată în istoria română, un cabinet conservator stabil, care a rezistat până în 1876. Prin politica sa, care a prevenit o revoluție și a revitalizat popularitatea coroanei, a fost considerat ca nepatriot și reacționar de liberali, care au ajuns la putere în 1876; o propunere de a demite întreg cabinetul Catargiu a fost retrasă în 1878. Catargiu a rămas în opoziție până în 1889, când a format un nou cabinet, fiind ministru al internelor, dar acest cabinet a căzut după doar șapte luni. În guvernul Florescu din martie 1891, a ocupat aceeași pozitie, iar din decembrie va deveni din nou președinte al consiliului, păstrându-și funcția până în 1896. În această perioadă a fost responsabil pentru câteva reforme utile, mai ales financiare și comerciale. A murit la București la data de 30 martie 1899. Conform legislaţiei, o întreagă zonă poate fi apreciată drept monument, acel ţesut urban fiind considerat unicat, iar fondul sau construit având o valoare arhitecturală ridicată. Gradul de protecţie al acestor zone, precum Bulevardul Lascăr Catargiu, este maxim, protejându-se valorile arhitectural-urbanistice, istorice şi de mediu în ansamblul lor. În cazul clădirilor monument sau susceptibile de a fi declarate monument, dar care fac parte din ansambluri de arhitectură, sunt permise doar intervenţii de consolidare, restaurare şi întreţinere care să le pună în valoare. Iar funcţiunea "nu trebuie să implice nici un fel de modificare a arhitecturii exterioare sau a caracterului / elementelor valoroase ale interiorului". Bulevardul reprezintă o axă de tip particular care face tranziţia între deschiderea plantată a bulevardelor Aviatorilor şi Kiseleff şi concentrarea bulevardului Magheru. Elementele definitorii şi care-i conferă caracterul sunt: profilul transversal constant şi echilibrat, preponderenţa construcţiei de tip vilă burgheză în regim continuu, ambianţa creată de prezenţa vegetaţiei de aliniament de-a lungul spaţiilor pietonale ample. Tot pe acest bulevard se afla si Casa "Dinu Lipatti" si Casa "Henri Coanda". Rezultatul reglementărilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea (1897), care au fost reluate şi confirmate în 1928 şi 1935 (retragere uniformă cu 4 metri de la stradă, front închis sau o desfăşurare de faţade minimă de 10m, înălţime cuprinsă între 8 şi 12 metri, grilaj de fier cu soclu de zidărie de 2 metri. Construcţiile dintre care unele au fost reabilitate , îl delimitează au fost construite în prima jumătate a secolului al XX-lea. Din păcate a fost afectat de intervenţiile punctuale din anii 1970 când au fost realizate construcţii cu gabarit prea mare în planul secund şi de operaţiunile din anii 1980 când au fost demolate constructiile din vecinătatea Pieţei Victoriei. Este un bulevard rezidenţial care îmbină rigoarea şi unitatea unei intervenţii reglementate cu ţesutul bucureştean de sfârşit de secol XIX. Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” este singurul observator astronomic din capitală deschis publicului. Își datorează existența în primul rând amiralului Vasile Urseanu dar și popularizatorului de astronomie și știință Victor Anestin. Istoria Observatorului astronomic începe în 1908 când Victor Anestin în cooptează pe amiralul Urseanu în Societatea Astronomică Română „Camille Flammarion”. Amiralul devine președintele societății astronomie a cărei scop era înființarea unui observator astronomic popular care să servească la propagarea astronomiei în rândul maselor.
Autor: Bodea Alexandru
Data adaugarii: 10 Dec 2016
Numar fotografii: 29