Weekend-ul Galeriilor

La galeriile UAP din spatele impunătoarei case a presei zisă liberă, dar de fapt aservită unor interese mai mult sau mai puțin obscure, ascunsă printre copaci dincolo de calea ferată ce înconjoară orașul, câțiva artiști și-au deschis atelierele sperând să fie și ei cunoscuți de publicul interest de artă, spun interesat pentru că amator e prea mult. Ca să achiziționezi o operă de artă îți trebuie nu numai bani ci și un spațiu unde să o poți expune pentru a o admira și a beneficia de influența ei sufletească benefică. Dar poate am pretenții prea mari de la artiștii plastici. Vlad Basarab știe să se bucure de creațiile sale dar nu reușește să inducă privitorilor bucuria sa și de aceea stârnește doar curiozitate și o discuție cu el este foarte agreabilă dar cărțile sale de lut reprezentând piatra mucegăită sau nu în timp nu sunt atrăgătoare și nu le-aș lua acasă. Mircea Roman e un învins, decepționat de viață, lipsit de perspectivă și numeroasele sale creații în care își multiplică imaginea transpusă în suferință crispată, oprimare, masochism nu le-ar dori nimeni să le mai vadă chiar dacă seamănă vag cu statuetele din mormintele egiptene putând fi considerat avatarul unui faraon expirat. Cătălin Geană are o viziune optimist asupra realității cotidiene și ne dovedește reale calități de dizainer transformând obiecte banale în opere de artă care chiar dacă nu sunt capodopere ne binedispun iar statuetele sale de mici dimensiuni sunt ingenioase cand nu alunecă spre vulgaritate. Giani Amarandei ne atrage atenția în alt mod. Bronzurile sale șlefuite amintesc de Brâncuși și chiar dacă ne fac să zâmbim pentru că prin supralicitarea esenței brâncușiene nu-și poate depăși maestrul așa cum speră și visează rămâne totuși un artist remarcabil ce ne va oferi cu siguranță surprize plăcute în viitor și se cuvine să-i urmărim creațiile în continuare. In creațiile sale se exprimă clar și estetica sa e atrăgătoare. Are o viziune nedistorsionată asupra realității și o varietate de soluții estetice pentru problemele ei. Este un învingător. Ceilalți artiști nu erau prezenți în atelierele lor; l-aș remarca totuși pe Marian Zidaru ale cărui creații încearcă să surprindă esențe estetice asemeni lui Brâncuși dar departe de el. Are idei interesante dar indicațiile transcrise literal pe sculpturi chiar dacă le fac mai ușor de înțeles crează impresia unei pene de imaginație mai curând decât a unei desconsiderări a privitorului. Dumitru Hristenco 24.04.2016