PASAJUL BASARAB

Monumente şi construcţii situate în zona pasajului

 I. Zona: Bdul Banu Manta ­– Bdul Alexandru Ioan Cuza ­– Şoseaua Nicolae Titulescu – Calea Griviţei

 Primăria sectorului 1 (Primăria „de Verde“),situată pe Bdul Banu Manta 9, a fost construită în perioada 1927-1936, după planurile arhitecţilor Nicu Georgescu şi George Cristinel. Clădirea cu o structură estetică specifică unui sediuadministrativ conţine şi elemente arhitecturale care amintesc de palatele comunale ale Renaşterii italiene. Construcţia cu o alură de palat florentin se remarcă prin loggia deasupra intrării principale şi prin turnul înalt terminat cu un foişor deasupra căruia este situată statuia unui cavaler medieval.

 Biserica „Sfânta Vineri-Nouă“,cu hramul „Cuvioasa Parascheva“, situată pe Şoseaua Nicolae Titulescu, a fost construită în perioada 1940-1949, după planurile arhitectului Dumitru Ionescu Berechet. Picturile murale au fost realizate în frescă, în 1950-1953, iar în 1992, biserica a fost împodobită cu o catapeteasmă din stejar sculptată de meşteri populari din Moldova.

Calea Griviţeifostă Calea Târgoviştei, până în 1878. La 13 septembrie 1872, după terminarea căii ferate Bucureşti – Ploieşti (1870), a fost inaugurată Gara Târgoviştei. În 1888, a fost adoptată denumirea Gara de Nord, iar aspectual actual datează din 1932. La 4 aprilie 1944, cartierul Griviţa a fost puternic bombardat de aviaţia anglo-americană, deoarece în zonă se aflau: Rafinăria Steaua Română, Triajul, Atelierele C.F.R. şi Gara de Nord.

II. Zona: Grant – Şoseaua Orhideelor – Basarab – Calea Plevnei – Grozăveşti – Regie

Istoricul zonei.

La capătul Podului de Pământ (Uliţa Belvedere, iar din anul 1878, Calea Plevnei) era situată una din cele zece bariere ale Bucureştilor, care avea menirea să păzească hotarul, dar şi pentru a nu permite a „se întinde şi lăţi oraşul“, cum se remarcă într-un pitac al lui Mihail Şuţu din 1784.

Această zonă a Bucureştilor este legată şi de activitatea lui Effingham Grant (1820 – 1892) secretar al consului englez Colqhoum. În 1850, Grant se căsătoreşte cu Zoe Racoviţă, fiica Anei Golescu şi a lui Alexandru Racoviţă, nepoata logofătului Dinicu Golescu.

Sora lui Effingham Grant, Maria Grant s-a căsătorit, în 1847, cu C. A. Rosetti, ea devenind cunoscuta Maria Rosetti, o luptătoare pentru idealurile generaţiei de la 1848.

Effingham Grant a renunţat la cariera diplomatică, iar în 1863, înfiinţează, dincolo de bariera Podului de Pamânt, prima turnătorie bucureşteană „Fonderia E. Grant et comp. Belvedere“ sau „Fonderia de la Belvedere“ (pe locul actualului complex IDM). În 1865, fonderia Belvedere intră în faliment, iar Grant aduce şi cultivă, în jurul vilei sale, orhidee, iar ca amintire a acestei activităţi singulare în epocă, fosta Şosea Basarab poartă azi numele de Şoseaua Orhideelor.

În 1864, statul înfiinţează „Manufactura de tutun de la Belvedere“ care devine apoi „Regia Monopolurilor Statului“ (1879), iar în vila lui Grant ia fiinţă un atelier al Regiei, de unde şi numele  unui întreg cartier – „Regie“. După construcţia „Fabricii de ţigarete“, Grant parcelează şi vinde loturi de teren muncitorilor fabricilor din zonă şi ceferiştilor. Astfel au luat naştere cartierele Grant, Regie şi Giuleşti.

În 1869, pe Şoseaua Basarab, în zona „Câmpul lui Ruset“, se înfiinţează o fabrică de bere care purta numele de „Fabrica română de bere cu abur Erhard Luther“ şi care completa gama intreprinderilor din zonă: Fonderia Belvedere, Atelierele C.F.R., Fabrica de ţigarete, tâmplăria lui Lessel.

Podul Grant, peste căile ferate care ajungeau la Gara de Nord, a fost construit în 1912, iar în 1982 a fost realizat actualul pod.

Şoseaua Grozăveşti. În 1890, aici a fost construită o uzină pentru alimentarea cu apă a oraşului, iar în perioada 1888 – 1892, a fost realizată una din marile uzine electrice ale oraşului.Această primă amenajare hidroenergetică cu caracter industrial a fost posibilă prin folosirea unei căderi de apă de circa 7,34 m, creată prin rectificarea şi adâncirea albiei râului Dâmboviţa la Ciurel.

 Complexul studenţesc Regiea fost realizat în perioada 1961-1964, având ca arhitecţi pe: V. Niţulescu, Cleopatra Alifanti, M. Bercovici, Renzo Cărăuşu, N. Spirescu ş.a. Acest campus universitar, cu un plan liber şi bine echilibrat, conţine cămine, cantină, servicii sociale etc.

Bibliografie 

1. Bălan, Ştefan ■Mihăilescu, Nicolae, Şt., Istoria ştiinţei şi tehnicii în România (date cronologice), Editura Academiei R.S.R., 1985.
2. Celac, Mariana <Carabela, Octavian <Marcu-Lapadat, Marius, Bucureşti. Arhitectură şi modernitate. Un ghid adnotat, Editura Simetria, Bucureşti, 2005.
3. Curinschi Vorona, Gheorghe, Istoria arhitecturii în România, Editura Tehnică, Bucureşti, 1981.
4. Dorin Ion, Narcis, Bucureşti în căutarea Micului Paris, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003.
5. Ghinea, Dan, Enciclopedia geografică a României,Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996.
6. Ofrim, Alexandru, Străzi vechi din Bucureştiul de azi, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007.
7. Predescu, Alexandru,Vremuri vechi bucureştene, Editura pentru-turism, Bucuresti, 1990.

prof. dr. ing. Lucian Raicu