fotograf: Dinu Lazar
O mana de oameni inimosi, sensibili si talentati au facut sa se intample o decorare temporara a spatiului public cu franturi din viata de zi cu zi a bucuresteanului transpuse pe hartie fotografica.
fotograf Mihai Petre
Desi, din motive socio-tehnologice, nu am putut participa la vernisaj si nici nu am putut contribui cu fotografii, am tinut neaparat sa vad pe viu “Livada de fotografii” , asa ca,impreuna cu sotia si cu juniorul, am trecut prin Pasajul Universitatii duminica, 12.06.11, pe la 10 am.
Nu mica mi-a fost stupoarea cand , in loc de “pomi incarcati de rod” am mai gasit doar cativa stalpi acoperiti cu hartie alba , pe care, din loc in loc mai atarna, stingher, cate o fotografie.
Era exact ca o livada lovita de furtuna, cu vant si grindina, sau ca una atacata si devorata de lacuste ori de omizi…
fotograf: Titel Dragomir
Au urmat intrebarile, pe care vreau sa vi le impartasesc si voua :
- Oare chiar atat de barbari suntem incat nu putem trece pe langa o floare frumoasa fara a o rupe?
Chiar nu putem admira un lucru fara a lua si acasa din el?
(cineva spunea[intr-un post de pe facebook] ca a auzit “explicatii” de la “colectionari”, ca le-ar lua acasa spre distractia ludica a copiilor sau, pur si simplu pt ca i-au placut)
- Oare daca-mi place x5-ul vecinului, musai sa iau o oglinda, un stergator, ceva, la mine acasa???
(nu indraznesc sa ma intreb ce-ar trebui facut daca imi place rochia altei vecine…)
- De ce nu putem admira frumosul doar la nivel spiritual si avem neaparata nevoie de un fragment material???(sau, daca intr-adevar avem aceasta nevoie, de ce nu ne putem multumi sa facem o simpla fotografie cu telefonul???)
Trecand peste faza initiala de consternare, optimismul meu incurabil a venit si cu o intrebare mai putin dureroasa:
Poate ca asta e cea mai buna dovada ca le-au placut fotografiile?!
Iar spiritul mercantil a completat:
Poate ca n-ar fi lipsit de interes ca data viitoare sa existe si standuri de unde sa se poata cumpara exemplarul preferat, astfel incat cel de pe stalp sa fie lasat in pace sa-si indeplineasca menirea de a bucura si sufletul altora , iar la final sa poata fi donat Muzeului urbei?
Iar ratiunea a soptit si ea:
Poate ca ar trebui informati trecatorii mai bine despre scopul si destinatia finala a exponatelor si despre faptul ca nu trebuie sa le rupa sis a le ia acasa?
(si iarasi mercantilul: “ si ca daca vor neaparat, pot avea un album intreg, contra unei sume rezonabile??)
Cred ca ar fi tare bine daca am cauta cu totii, organizatori,expozanti si simpli privitori, raspunsul corect la aceste intrebari 9si poate si la altele, care nu mi-au trecut mie prin minte, dar poate au fost formulate de altii) … !
Toate cele bune,
Claudiu Negut – Hossu
RSS Noutati
RSS Galerii
Cunosc...am avut si eu fotografii acolo...le-am expus cu gandul ca fac ceva frumos pentru Bucuresti...in prima zi a disparut una, pe urma nu am mai trecut prin pasaj. Am ramas atat de dezamagit de nesimtirea unora incat nu am mai putut...puteau foarte bine sa o gaseasca pe net, sau sa ma gaseasca pe mine si le printam eu fotografia daca erau asa de "dornici" de arta si nu isi puteau permite 0.50 lei pentru un print...rusine voua celor care ne-ati facut si ne faceti in continuare de rusine pana si in tara noastra...