Fotograful din Cismigiu
Stramosul Polaroid-ului. Folosea drept negativ o coala de hartie foto 6×9. Expunerea se facea prin scoaterea capacului de la obiectiv. Apoi “negativul” astfel expus era developat chiar in interiorul “aparatului”. Imaginile erau relativ fine datorita sensibilitatii scazute de cativa ISO a hartiei. Trebuia insa sa stai nemiscat cele 2-3 secunde cat dura expunerea. Apoi, “negativul” inca umed, era fixat pe o paleta rabatabila, care era rotita in fata obiectivului. Se mai facea inca o expunere, si dupa “procesare” se punea la uscat. In cateva minute, clientul, de cele mai multe ori, un soldat cu o servitoare, avea poza. Cata vreme hartia era umeda, un “artist” ti-o putea colora cu tempera, cerul albastru, obrajii rosii, samd... In imagine, un astfel de fotograf, in Cismigiu, din perioada interbelica.
Activitatea fotografilor “la minut” din Cismigiu a continuat si in perioada comunista, nestranjenita de autoritati, cei 2-3 fotografi constituind o prezenta permanenta in parc. Aceleasi “aparate” ramase dinainte de razboi, lucrul cu solutii si hartie ARFO, expunere prin scoaterea si punerea la loc a capacului de pe obiectiv. Au continuat sa activeze cativa ani inca dupa “rasturnarea de situatie” din decembrie ‘89. Cativa s-au modernizat, dotandu-se cu aparate Polaroid, dar costul prohibitiv al filmului i-a facut sa renunte rapid. In imagine, unul din acesti fotografi din “Epoca de Aur”. Am gasit aceasta imagine, intitulata “Colega”, avand drept autor pe un anume Atanase Cartojan, AFIAP, intr-un album editat de defuncta AAF prin anii 80.
Fotograful din Cismigiu este de ani de zile un reper la fel de sigur pentru bucuresteni ca si Buturuga. Nea Costel a implinit 65 de ani de cand sta pe aceeasi banca, de pe aceeasi alee, langa coana Leana, vanzatoarea de seminte. El si-a luat in primire locul in parc pe 21 septembrie 1937, la 12 ani si jumatate, cand a intrat ucenic la un fotograf. La pensia pe care o are, fotograful spune ca ar fi "cersetor la coltul strazii", daca nu ar face poze, care nu costa mai mult decat "un kil de rosii". Nea Costel fotografiaza acum, in Cismigiu, copii pe ai caror parinti i-a pozat cand erau la randul lor in carucior. Ba chiar le-a facut fotografii si lui Basescu si lui Lis la viata lui. "Nu-s cu nasul pe sus, sunt oameni ca toti oamenii", povesteste el. "Basescu a fost comunicativ, amabil, a luat poza si a platit ca oricare altul".
mai ca-mi vine sa il rog sa-mi faca si mie o poza...:)