Chiar dacă nu este mâncare românească aproape orice cârciumă din Bucureşti o are în meniu, de la vegetariană la carnivoră sau la cele mai exotice.
Hai să zicem că Bucureştiul este o pizza, dar de care?
- să fie o margherita numai cu sos de roşii şi Mozzarella, nu cred, prea plicticoasă
- poate una vegetariană, nici chiar așa ... prea moale, prea intelectuală, noi suntem Mitici ...
- diavola (salam, cârnaţi şi chilii) parcă începem să ne apropiem
- paesana/rustica (şuncă, cârnaţi şi ceapă) ne place, ne place, da dar nu recunoaştem, suntem ORĂŞENI, asta-i mâncare de țărani
- quattro formaggi (mozzarella, brie, schwitzer şi brânză gorgonzola), buna-i dar cam miroase ...
- quattro stagioni (şuncă, salam, măsline, ciuperci), dacă era sei stagioni mergea perfect cu cele 6 sectoare ...
Eu cred că Bucureştiul este Pizza Suprema, are din toate, este o quattro stagioni împănată pe ici colo cu gorgonzola (prin unele zone cam prea mult), ceapă sau cu ardei iute.
Toate aceste ingrediente s-au integrat perfect, convieţuiesc în armonie şi se completează una pe alta, dau farmec Bucureştiului.
Asta face ca Bucureştiul să fie tot timpul fascinant şi imprevizibil, străbătându-l niciodată nu te vei plictisi. Vei trece de la salam la şuncă sau la ceapă mai repede decât treci când mănânci o pizza, sau din contră, le vei ignora cu desăvârşire, fie din obişnuinţă, nemaisimțindu-le, fie înlăturându-le.
Ce face o pizza bună este diversitatea de arome aşa că ar trebui să învăţăm să acceptăm tot ceea ce ne înconjoară, fie ele bune sau rele şi să ne bucurăm de ce avem. În loc să bombănim zilnic lucrurile care nu ne convin am putea să încercăm să le apreciem. Probabil s-ar mai tăia din frustrarea de orăşean care doreşte să îşi arate statutul… sau poate nu?
Andrei Bîrsan, iunie 2012
RSS Noutati
RSS Galerii
Da, Pizza de Bucuresti, dar cu ce o uzi (Q) Comparatia asta nastrusnica imi face placere,ma face sa rad, mai ales ca n-am vazut orasul de douazeci de ani.